Amintiri si Reflectiuni - Mircea Ionnitiu

Amintiri si Reflectiuni - Mircea Ionnitiu

Mircea Ionnițiu a urmat primul trimestru de liceu la „Spiru Haret” din Bucureşti, la care studia şi fratele său mai mare, Nicolae – împreună cu Dan Cernovodeanu, de unde au fost aleşi pentru „clasa palatină”. Profesorul Smântânescu, unul dintre profesorii clasei palatine spune: „Mircea Ionniţiu, care era şi premiantul clasei şi care era fiul – mi-aduc aminte că l-am şi meditat! – era fiul directorului de la Librăria Cartea Românească, Ionniţiu, un om foarte distins, o familie aleasă, băiatul lui era coleg cu Mihai şi pentru ca să fie bun la carte – era premiantul clasei – Ionniţiu m-a solicitat ca să-l şi meditez. Am primit şi l-am meditat şi acest Ionniţiu a fost iubit foarte mult de către Mihai.“

A urmat Facultatea de Drept şi (după 1940), a devenit secretarul personal al Majestăţii Sale Regele Mihai în locul bucovineanului Ioan Mocsony-Stârcea, cu studii superioare în Marea Britanie (Universitatea din Cambridge). În această calitate, el a fost martor ocular la evenimentele din ziua de 23 august 1944, la impunerea primului guvern Petru Groza de către ocupanții militari sovietici (6 martie 1945) și la abdicarea forțată a regelui Mihai I, impusă de comuniștii români susținuți de Armata Roșie, la 30 decembrie 1947.

Mircea Ionnițiu a părăsit România în 3 ianuarie 1948, în Trenul Regal, odată cu Familia Regală a României care a fost silită să plece în exil.

Mai târziu, el a relatat evenimentele istorice la care a fost martor în cartea Amintiri și reflecțiuni.