Regina Elisabeta, Prima Regina A Romaniei - George Bengescu

Regine Elisabeta, aşezată, ca nimeni, pentru a vedea şi observa de aproape toate lipsurile,

toate slăbiciunile, toate petele sufletului omenesc; ca una care a avut de timpuriu sub ochii săi

mâhnitoarea privelişte a intrigilor şi a uneltirilor curţilor, a protestărilor de devotament şi de

credinţă ascunzând rău calculele egoismului şi ale ambiţiei, ale atâtor faceri de bine răsplătite

prin cea mai neagră nerecunoştinţa, a atâtor linguşitori din ajun schimbaţi de ieri până azi în

vrăjmaşi făţişi sau oculţi, a întregii acestei «înalte politici» care, precum a scris-o ea însăşi într-

una din Cugetările sale, se alcătuieşte din înjosiri ce nu sunt decât trepte pentru a se urca, ea a

lăsat nedreptatea, clevetirea şi chiar ocara să-şi îndeplinească mişeleşte lucrarea lor împrejuru-

i, fără ca să le bage în seamă, fără măcar să le vadă. Majestoasă ca lebăda, pe care ne-o arată

zbârlind o clipă penele sale spre a se întoarce în tăcere şi a se adăposti în fundul apelor, ea a

căutat un adăpost în practica binelui, în desfătarea studiului, în cultul fierbinte al idealului,

totdeauna statornică în principiile care au fost norma neclintită a vieţii sale şi pe care le-a expus

cu elocinţă în această nobilă cugetare:

«Nu e decât o singură fericire: datoria; nu e decât o singură mângâiere: munca; nu e decât o

singură plăcere: frumosul!»