Viata si domnia lui Barbu Dimitrie Stirbei

Barbu Dimitrie Ştirbei, născut în 1795, așa de aproape

de începutul unui veac nou, ale cărui aspiraţii nu avea să le

împărtăşească în toate, era fiul marelui boier Dumitrachi

Bibescu. Bibeştii sunt un neam de boierinaşi olteni, care se

ridică pe vremea stăpânirii Austriei în Banatul Craiovei.

Leagănul lor e în Gorj, unde va fi trăit depărtatul străbun,

moşneanul Bibul, undeva pe plaiuri, între ţărănimea liberă,

mândră a părţilor acelora. La Jupăneşti stătea, prin 1700,

găsim şi pe tatăl său, Tudor Bibescu, în veacul al XVII-

lea, Mihai Bibescu, boier de ţară fără dregătorie, făcând

hotarnice și alte treburi de mazil. Peste douăzeci de ani,

stăpâni erau aici Ion, Dumitraşcu şi Constantin, fiii, cu

Anuţa, ai acelui Mihai, care a fost căpitan, adică dregător la

hotare în vremurile lui; o fată, Anuţa, luase pe boierinaşul

Preda din Hurez. Săuleştii, Crăsnarii erau în numărul

rudelor şi vecinilor, cu care se schimbau din când în când

10

pământurile. Constantin a fost abia «portărel de judeţ», o

boierie aşa de mică, încât abia se ridica mai presus de lipsa

desăvârşită a boieriei. Ioan († 1742), căsătorit cu o Călină,

are un fiu, Ştefan, şi un altul care o ia pe Balaşa Argetoianu.

Dumitraşcu lăsă puţină moştenire, împovărată de datorii,

fetelor sale Aniţa şi Safta, dintre care cea dintâi îl luă pe un

Tutoianu, tot din Gorj1

. Smerite şi slabe începuturi pentru

un neam care era menit să dea doi Domni Principatului muntean!