Figuri de imparati Romani - vol 1

Cu şase secole înaintea erei noastre, Roma se înfiripase ca un oraş-stat pe malul stâng al Tibrului. Treptat, ea a supus pe toți vecinii italici,răspândiți din văile Alpilor până în arcul golfului tarentin. După încheierea cu succes a primului război punic (264 241î.e.n.), cetatea lui Romulus ajunge stăpâna insulelor vecine — Sicilia, Sardinia şi Corsica, apoi aruncă şi o punte de anexiuni peste Adriatica, pe coasta dalmată. Războaiele îndelungate cu Hannibal (218-201 î.e.n.), urmate în secolul II î.e.n. de cele purtate în Răsărit şi Apus, au scos Roma pe arena din jurul Mediteranei. „Cetatea celor şapte coline“ se transformase într-o putere mondială din punct de vedere teritorial, militar „Cetatea celor şapte coline“ se transformase într-o putere mondială din punct de vedere teritorial, militar şi economic, dar ea păstra tot vechea structură politică de stat-oraş, din vremea când era capitala unei republici, instaurată după alungarea regilor. Această contradicție va fi rezolvată treptat prin cuceririle din afară, care au forțat transformarea politică a regimului tradițional constituțional. Secolul al II-lea î.e.n. a fost perioada marilor prefaceri din viața internă a Republicii romane, impuse de extinderea teritorială a statului şi de creşterea puterii militare în viața Romei.