Preliminarii politico-diplomatice ale insurecției române din august 1944

La 14 septembrie 1940 România a fost proclamată „stat naţional

legionar“; în guvernul alcătuit la 14/15 septembrie, sub preşedinţia

„conducătorului statului“, generalul Ion Antonescu, Garda de Fier

deţinea majoritatea portofoliilor. Cu timpul, între „conducătorul

statului“ şi sprijinitorii săi militari şi civili pe de o parte şi Garda

de Fier pe de altă parte, au apărut şi s-au dezvoltat puternice

contradicţii care amplificându-se continuu, au dus la declanşarea, la

21 ianuarie 1941, a rebeliunii legionare, ce avea ca scop răsturnarea

lui Antonescu din fruntea statului şi guvernului şi instituirea unui

guvern alcătuit în exclusivitate de Mişcarea legionară.

Refuzând să părăsească puterea şi să lase ţara pe mâinile

legionarilor, Antonescu a ordonat armatei să reprime revolta

cămăşilor verzi. Timp de trei zile – 21-23 ianuarie 1941 – Capitala

ţării, mai ales, a avut aspectul unui oraş aflat în plin război civil.