3 Maestri - Balzac, Dickens, Dostoievski - Stefan Sweig

Aceste trei încercări despre Balzac, Dickens şi Dostoievski, cu toate că au fost alcătuite într-un răstimp de zece ani, nu sunt totuşi reunite în mod întâmplător într-o carte.

În intenţia mea unitară, am căutat să-i înfăţişez pe cei trei mari scriitori, pe care îi consider ca singurii romancieri ai secolului al nouăsprezecelea, ca tipuri care se întregesc unul pe altul tocmai prin contrastul dintre personalităţile lor şi care înalţă, poate, la o formă limpede noţiunea romancierului, a aceluia care dă lumii o expresie epică

Prin personajele pe care le plăsmuieşte din belşug, fiecare dintre aceşti artişti scoate atât de unitar în evidenţă o lege a vieţii, o concepţie despre viaţă, încât aceasta devine printr-însul o nouă formă a lumii. Şi a prezenta această lege lăuntrică, acestă formaţiune a caracterului în ascunsa lui unitate este principala străduinţă a cărţii mele, al cărei subtitlu ar putea fi: Psihologia romancierului.

Fiecare dintre aceşti trei romancieri are sfera sa proprie. Balzac, lumea societăţii; Dickens, lumea familiei; Dostoievski, lumea individului şi a Totului. Comparaţiile dintre aceste sfere vădesc deosebirile lor, dar autorul n-a încercat niciodată să dea alt înţeles acestor deosebiri, să facă din ele criterii de judecată în ceea ce priveşte valoarea operelor cercetate sau să accentueze elementele naţionale ale unui artist pentru a-şi arăta simpatia faţă de ele sau să le respingă. Fiecare creator mare este o unitate care conţine în sine, în propriile sale măsuri, limitele şi greutatea sa.

La aceste mari figuri ale unui francez, unui englez şi unui rus, aş fi adăugat bucuros şi portretul unui romancier german reprezentativ, al unui epic plăsmuitor al lumii, în sensul cel înalt pe care îl pretind pentru cuvântul romancier. Însă nu găsesc, nici în prezent, nici în trecut, măcar unul care să se fi ridicat la rangul acesta suprem.

Stefan Sweig